In zilele noastre, auzi „zebeul” cand cineva descrie o arma prea mare si de proasta calitate. Gen „a venit paznicul ala, vai de capul lui, cu zebeul…”. Si nu e corect, pentru ca ZB a fost o arma precisa si fiabila. S-a nascut in Cehoslovacia, la fabrica Zbrojovka din orasul Brno (de aici abrevierea ZB, intre cele doua razboaie mondiale. La noi a ajuns varianta ZB v 30 a doua (prima a fost ZB v26) si a fost atat de buna, incat pe baza ei s-a construit pusca mitraliera Bren, pe care au folosit-o britanicii in al doilea razboi mondial. Si nemtii au furat mopdelul ZB, dupa ce au ocupat Cehoslovacia, denumind-o MG30. Cum ziceam, ZB a fost o armă excelentă. Problema era ca dura foarte mult sa o fabrici.
Satui de importurile lente, romanii au zis sa o faca singuri. Au luat licenta si au implementat-o la Cugir, in 1938, sub numele ZB 1930. Pana a inceput al doilea razboi mondial, armata română avea 18.000 de ZB-uri importate din Cehoslovacia și 5.000 de exemplare fabricate la Cugir, unde se faceau doar 250 exemplare pe lună. A fost atat de fiabila incat a ramas in dotare si după război. Ultimele exemplare au ajuns în dotarea Gărzilor Patriotice. La Revolutia din 89, revolutionarii care au invadat sediile PCR au gasit acolo ZB-uri, desi armata romana deja folosea automatul Kalasnikov.
ZB-ul tragea cu gloante de calibrul 7,92mm, ceva mai mari decat cele ale AKM-ului contemporan. Daca vrei sa vezi o lada de munitie ZB din anii 30, intra AICI (LINK).